Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.

Veste, ce imi umple fiinta de tristete… Sint cutremurata, nu pot ramine indiferenta, trebuie sa fac ceva, dar ce pot face…? Ma apuc sa scriu… scriu, scriu aceste rinduri. Rinduri pline de deznadejde care tot mai mult ma chinuie. Intrebari, multe intrebari … dar toate fara raspuns. Oare pina aici? De ce? Ce va fi? Nu ne parasi, doar avem nevoie de tine!...
Acum plinge tara de durere.Totusi ne-ai parasit Maiestre.Vreau sa stii :Cu noi vei ramine mereu prin cuvintul “mama” si literele pe care ni le-ai lasat in primul noastru abecedar si prima noastra albinuta, pentru care te-ai luptat in sudoarea fruntii ca noi sa le avem si cu drag de inima sa le studiem. Tu ramii in inimile noastre ca un al doilea Luceafar al poeziei romanesti.Un inger ce ne-a vegheat si ne-a imbogatit literatura neamului nostru,care ne-a patruns adinc in inimi si a ramas acolo pentru eternitate!Esti printre putinele roade ale neamului nostru care are seminta buna si roditoare! Lastarul din seminta sadita de tine isi are radacinele infipte in cele doua maluri ale Prutului. Radacini care absorb din sufletul tau dragostea pentru limba si neamul acesta. Cit de multi ti-ai dori sa vezi acest lastar un pom mare si rodit ,verde si cu fructe dulci de o mireasma vie a spiritului românesc.
Adio, scumpul meu Grigore
Imi vine greu, foarte greu sa cred ca tu bunule Grigore nu mai esti printre noi. Tu, Ion, Doina si alti martiri ai neamului romanesc ne-ati invatat sensibilitatea limbii noastre, ne-ati ostoit dorul de Eminescu, sinteza sufletului nostru. Dumnezeu sa te odihneasca in pace, bunul nostru Grigore. Nu-ti voi uita niciodata zambetul tau de om bun, inconfundabil.
Regret ca n-am avut ocazia sa te cunosc personal si ma rog ca sa fii primit in ceruri si acolo sa ne veghezi tara plina de amar ca a pierdut un adevarat geniu.
Iti multumesc pentru sufletul pe care l-ai depus in trecutul ,prezentul si viitorul nostru spiritual!
Adio,scumpul nostru Grigore!!!
Iti vom duce vesnic dorul !Ai tai copii!