Un Eminescu al sufletului meu

Eminescu este Luceafarul care va lumina etern…!O speranta a frumusetii in cerul admirat de cei intelepti si mereu indragostiti,va ramine in sufletele noastre un mister care tinde sa perceapa Lumina,Absolutul,Infinitul.
Pot spune cu multa adoratie ca acest copil visator,cum imi place sa-l numesc,mi-a deschis sufletul spre dragoste,vise,dorinte,idealuri.Poezia de dragoste al lui Eminescu mi-a descoperit perfectiunea,m-a inspirat,mi-a oferit puteri,incredere si m-a indemnat la fapte deosebit de frumoase.
Il pretuiesc pentru lirica sa,pentru intelepciunea si pun pret pe fiecare cuvint asternut,caci stiu cit e de tainic si profund mesajul acestuia.La sigur,m-a ajutat sa inteleg,sa apreciez sentimentele pe care le nutresc fata de Univers,Lume...Oameni.Versurile lui m-au invatat sa vad lumina in intuneric,sa am speranta cind sufletul e amarit.M-a invatat ca fiecare clipa trebuie traita ca cea din urma.
Citind orice poezie a poetului inteleg ca dragostea e pretutindeni: in aerul pe care il respir, in cuvintele pe care le rostesc,in floarea pe care o admir,in soarele carui ii zimbesc.
Ah,o frumusete de neatins!Imi sopteste la ureche sufletul vrajit de El,mereu tinar,mereu indragostit,mereu viu...E noapte!E liniste!Il vad...Straluceste acolo.Sus.